Criticii de teatru au primit foarte bine montajul regizorului Eugen Făt, aspect exemplificat de articolul publicat în revista Viața Liberă de Victor Cilinca: "Am avut emoții la premiera de sâmbătă a unei piese atât de cunoscute, deci greu de înnoit, dar am avut parte de o montare absolut uimitoare, prin curaj, în primul rând. în stil propriu Eugen Făt, regizorul superbei montări Vânzătorul de vise, acum un spectacol DUPÄ‚ (așa scrie și pe coperta excelentului caiet-program al spectacolului) I. L. Caragiale: O scrisoare… pierdută (și punctele de suspensie, care aparțin regiei, sugerează ceva!) Este greu să descriu inovațiile spectacolului, fără a fura din surpriza de care eu și alții am avut parte, fiind prea puțin încrezător că se poate inova atât cu rezultate atât de bune! Când se montează iar și iar un Shakespeare, un Cehov sau un Caragiale, se caută cel puțin un colț de text neexploatat, un unghi nou, o re-datare spectacolul acesta are de toate!"